De două ore stau şi plâng, plâng, te plâng ca pe un martir
Cu sticla de votcă-n mână, la cripta ta, în cimitir
Îţi mai aminteşti tu dragă, ziua când ne-am întâlnit?
Tu erai ruptă de beată, iar eu mangă de la şpriţ,
Eram la barul de pe colţ, la bar erai şi tu,
M-au cunoscut beţivii toţi, tu nu mai cunoscut,
Erai la masă, sau sub ea , nu ştiu nu-mi mai amintesc,
Te-am iubit din prima clipă, doar la asta mă gândesc.
Prietenii-mi spuneau: du-te mă la ea, ce stai?
Şi când era să merg, tu nu mai erai.
A doua zi de dimineaţă, iar m-am dus la bar,
La masă-n colţ, cu ochi crăpaţi, acolo tu stăteai,
Stăteai şi te holba-i în gol, de parc-ai căuta, ceva
Eu căutam la fel, şi te-am găsit, vroiam să fi femeia mea,
Cu inima în dinţi, tupeu în pantaloni,
Am vrut să te agăţ, până nu adormi,
M-am ridicat, m-am dus, am şezut, vorbeam,
Dar vorbeam singur, căci tu nu mai erai,
Îmi bag piciorul, îmi iau gâtul, îmi rup degetul cu ghiul,
Când morţii mă-sii, voi avea, ocazia să-ţi spun:
Că eşti frumoasă, ca pădurea, când s-aprinde-n zi de vară,
Frumoasă ca o floare, când pun pe ea o ţigară,
Că părul tău, nepieptănat, mă-nebuneşte dragă,
Îţi stă de parcă ai fi dormit cu boschetari-n stradă,
Şi când vorbeşti, tu printre dinţi, inunzi tot împrejurul,
Frumoasă eşti ca viitura, care inunda cătunul,
Buze mari, cărnoase, rujate, cu sânge conturate,
Tăiate de o sticlă spartă, şi de herpes iritate,
Picioarele tale parcă nu se terminau,
Şi degetele tale lungi, din adidaşi îţi ieşeau,
Erai o bombă sexuală, o minune-ntre femei,
Pe braţ, cu un tatuaj: Fuck dragoste doar cu trei,
Cu şase, şapte, opt cu n
Dar nimeni nu te agăţa, când te dezbrăcai în tren,
Căci toţi ştiau, că eu vroiam, să fi femeia mea,
Nu se lăsau orbiţi, de simpla frumuseţe a ta,
Dar toate astea draga mea, în gând mi le spuneam,
Că ori de câte ori vroiam să-ţi zic, tu, nu mai erai.
Dar îţi aminteşti tu ziua, când ne-am privit în ochi o clipă,
Ştii tu dimineaţa aceia, la bar, când aşteptam să se deschidă,
M-au trecut fiorii, atunci când mai privit,
Parcă mi s-a spart piatra de la rinichi,
Inima-mi bătea, de parcă eram bolnav,
Dar eram bolnav, de tine, nu de ceva foarte grav,
Eu tremuram, ca un copil, tremurai şi tu,
Eu că m-ai observat, tu că nu ai băut,
Eram roşu la faţă, roşie erai şi tu,
Eu că mă priveai, tu că te-au bătut,
Cu capul în pământ să te salut vroiam,
Dar barul s-a deschis şi tu nu mai erai.
Apoi, am intrat şi eu, m-am pus lângă tine,
Te-am întrebat de bei ceva, iar tu ai zis că bine,
Ai dat blană la o bere, şi mi-ai zis încet:
Aşa e dimineaţă până mă trezesc,
Apoi ai m-ai băut vreo zece, şi vreo trei sticle de vin,
Ca să poţi vorbi cu mine, de cap trebuia să te ţin,
Şi când vorbeai cu mine, ce fericit eram, plângeam,
Că miroseai a ceapă, şi a brahă, şi a pâine de graham,
Erai dulce ca lâmâia, erai caldă, şi ardeai,
Te încălzea cu foc alcoolul, şi-ntruna tu vorbeai,
Mi-ai zis că mă iubeşti, mi-ai spui că-I prima dată,
Când cineva îţi face cinste cu atâta băutură, odată,
Mi-ai dat adresa ta, şi-un nr. de mobil,
Şi m-ai muşcat de faţă, în minte să te ţin,
M-am dus apoi la baie, de sânge mă spălam,
Când m-am întors, iubirea mea, tu nu mai erai.
Dimineaţa următoare, ştii bine că te-am sunat,
Tu mi-ai răspuns suav: - Iar m-am îmbătat,
Nu m-am mirat la tine era normal,
Dar asta nu conta, la cât mă iubeai,
Mai ţii minte atunci, când în parc noi ne plimbam,
Eu mâncăm îngheţată, tu beai votcă la pahar,
Acele zile-n care flori îţi cumpăram,
Te bucurai, dar erai mai fericită, dacă te îmbătam,
Seara la despărţire îţi căutam sărutul, vroiam să îţi fac felul,
Tu prin pantaloni la mine, îmi căutai portofelul,
În fiecare zi, atunci când ne vedeam,
Mergeam mereu la bar, beam de ne boram,
Şi seara aia dragă, o mai ţii tu minte oare,
Când, pe piept, îţi topeam ceară de la lumânare,
Când am făcut sado maso, şi te băteam cu parul,
Când în loc s-o faci cu mine, o făceai doar cu paharul,
Şi când vroiam să te sărut, te prefăceai că dormi,
Şi îmi cereai alcool, chiar şi când vorbeai în somn.
Şi când vroiam să te dezbrac, să-ţi fac masaj şi să te mângâi,
Ai zis toate la timpul lor, şi ai început să mârâi,
Am cheltuit pe tine dragă, toţi banii mei de şomer,
Toată pensia alimentară, toţi banii din portofel,
Vroiam să mă despart, întruna te sunam,
Dar ţi-ai schimbat numărul, ş-acasă nu erai.
Poate că pe toate astea, căţea jegoasă le-ai uitat,
Dar sigur, n-ai uitat, fă clipă, în care te-am executat,
Ziua în care, atunci la bar, erai cu alt bărbat,
Ştii tu ăla, fain, frumos, de i-am spart sticla de cap,
Şi când te-am scos de păr afară, şi te loveam de pereţi,
Că ai profitat de mine şi am vrut ca să regreţi,
Când te-am ţinut din pumni o oră, şi în picioare de jucam,
Şi tu plină de sânge, iertare îmi cere-ai,
Am dat în tine şi cu parul, râdeam de fericire,
Râde-ai şi tu dar fără dinţi, şi te ţineai de mine
Erai călită-n gâtu mătii, te loveam, şi tot nimic,
Îmi ziceai să dau mai tare, că lovesc ca un copil mic,
Îmi pare rău de faza aia, de faptul că m-ai provocat,
Dar tu nu mă faci de caca, de aceia ţi-am băgat cuţitu-n cap,
Eu te-am iubit, tu m-ai vrăjit, acum eşti în pământ,
Dar niciodată, o alcoolistă, nu o să-mi scot din gând,
Acum sunt fericit, că sunt deasupra ta,
Şi să vezi cât te respect, mă piş pe crucea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu