Oda doamnelor ce nu-si vad nasul de atata motz

Oda doamnelor ce nu-si vad nasul de atata motz
de Gaitza

Pe-o craca stramba, intr-un murdar cotet
Plina de nervi, sta pe-un picior, gaina.
Oul facut o cam jenase-n poponet
Si numai de a naibii nu se trada, jivina.

De-atata « of » in piept ii ajunsese pipotica
Caci dup-atata chin si cot-codac si cot-valeu
Chiar nici un mic gainat ea, mititica,
N-a mai putut retine pana la wc-eu.

Natura sa, prea fina, prea suava
In ciuda gainatilor din jur
Avuse o problema, nu prea grava
Ce nu-i stirbise din rafinamentul de velur.

Caci ce-i o creasta bleaga ? Ce-i o tartita cam mare
Ce-i un picior grosut si cam solzos
In fata maretiei sale, dama, Gaina Outoare
Ea, descendenta faina, dintr-un neam frumos ?

Brusc, creasta bleaga si-o falfaia pe spate,
Privirea goala-n gardul zarii ea-si proptea,
Si penele tocite le umfla
Cu bataturile calcate scarma-n tarana moale
Si furioasa tare, se stropsea
Decisa sa infrunte cam tot ce-o enerva.

« _Eu sunt o doamna » cotcodaci nebuna.
« Din neam stravechi si falnic ma trag eu
Si de-asta nu ma-nghite lumea.
Caci am stramosi ajunsi..la apogeu.

Voi restul, oratanii obosite
Ce n-ati vazut in viata voastr-un car
Pe mine, de acum in colo, toate, sa ma tineti minte
Caci nu va mai support, e in zadar !

_Eu sunt o doamna », se rasti gaina
« Eu nu sunt chiar de nasul orisicui.
Eu am stramosi teribili de va doare splina
Si chiar nu sunt egala nimanui. »

« _Si cine esti ? » raspunse cucuveaua presimtind deliciul
« Caci dupa pene…doar tot pasare poti fi
Ca dupa vorbe….puii mei sa te-nteleaga
In rest…doar tu pricepi si stii »

Gaina outoare se oftica pe data :
“Tu, cucuvea, ce ou de-omleta bun, nu stii sa faci
Nu indrazni sa ma infrunti, mai fata…
Eu te previn, cot-cot ! Iar m-ati umplut de draci !

_Eu sunt o doamna ! » zise iar zurlia
„Stramosii mei sunt poleiti cu aur
Din solzi le era plina panoplia
Si-un nume glorios, de : DINOZAUR !

Din dinozauri ma trag eu, cea marea,
Eu, minunata, eu, Maria Mea,
Eu, preacurata si preastiutoarea,
Preabagatoarea, eu, Gaina ta !

Din os de dinozaur eu imi trag ciolanul
Si dintre voi, eu ma deosebesc
Si nimeni nu-i ca mine ! Nici curcanul
Nu se mai trage din atata neam imparatesc !

De-atata maretie tremura saraca.
Si de emotii, in ascuns, discret, s-a sparcait
Caci ditamai carnatul de cuvinte nici chiar vaca
Pe vremea cand era nebuna, nu a reusit !

Asa la obiect, asa taioasa
Tiranosaur_Rex se re’ncarnase-n ea
Nici chiar gaina noastra nu se astepta sa-i iasa
Pasienta pedigree galina.

« Oi fi chiar eu tot ce spusei acum ?
Sunt eu ! Sunt eu ! Toti cred ce am avut de zis !
Ia vezi! Chiar doamna gasca si cumatra rata stau in drum
Cu cioc cascat, cu cururile-n jos si aer interzis !

Chiar domnul porc cu nasul in noroi
Parca-si roteste coada peste fund
Si botul sau, discret, ba chiar profund
Ne face groh si semnalizeaza inspre noi.

Si domnul bou, ia uite cum clipeste
Pe mine doar, saluta cu respect…
Si mult stimata vaca uite cum mugeste
Spre mine, clar ! Caci parca imi graieste.

Cat despre celelalte, cu suflet de jivina
O lady ca si mine ce sa zica ?
Atat le taie mintea de gaina
Si doar atat mai pot ! Sa-mi poarte pica ! »

Asa gandea doamna ograzii multumita
De propriul « eu », de propriul cot -codac
Cu aer de galina erudita
Si cu principii de Lucy din copac…

Calmu-i sublim si-ngeneral emfaza
I-a cam taiat-o brusc Grivei, sosit tarziu:
“Baieti, a fost ceva pe-aici? Care e faza
Ce merita mentionata si nu stiu ? »

Raspunsul dat de catre un cocos
O lasa, zau , pe doamna, cracanata
« O gaina facu un ou ! Si-un sparc cu un miros…
De nu stiu cum rezista biata fata .

O stiu eu cine este ca o mai vazui.
E o gaina cumsecade, saracutza
Tot caraie pe gardul nimanui
Si tot agita in desert, cracutza»

Vecinii de Bubu

A fost odata la oras, mutata de la tara

O familie de saraci, ce-avea membrii cu barba,

Era o mama, si un tata, mai erau si doi baieti

Lunga e povestea lor, stati flexati ca sa vedeti.

Barbatul era harnic, muncitor ca toti taranii,

Lucra de îsi rupea spatele, iar femeia futea banii.

Grigore îl chema pe om, Grigore aka „Nebunul”,

Pentru ca la pârnaie îi placea, sa tot scape sapunul.

Îi mai ziceau si Zorro, ca noaptea fest iesea, stiu bine

Sa futa curvele pe Corso, c-acasa nu era pe cine

Femeia lui ca oricare alta, harnica si muncitoare,

Era ca radio-un priza, nu-i tacea gura cea mare.

Si cei doi parinti aveau doi copii, Danut si Vladut

Unul nascut din flori, si unul în patut.

Pe îl mai mare mamicuta la scapat în cap de mic,

Si de aceea când e mare lumea îl crede tâmpit.

Sa las familia în pula sa va spun ce sa-ntâmplat,

Cu noroc pe capul lui, Grigor în Spania a plecat.

Plângea femeia, de înfunda canalul,

Dar se si bucura ca îi venea cascavalul.

Înainte de plecare barbatelul le-a promis:

- Eu muncesc si va fuck oamini, voi stati acasa si beliti.

Si asa faceau cei trei,

În fiecare seara se beleau între ei.

Femeia nu plângea, de nashpa ce era,

Ca nici cu barbat în casa, viata sexuala nu avea.

Dar avea o gura,

Zici ca era buda,

Care nu tacea,

Nici de dadeai cu pumn-un ea

Toata ziua facea planuri ce sa fucka ea cu banii,

Cu baiatul al mai mare, al pe care-l chema Dani.

- Bey baiatul meu, taticu’ e plecat în pula,

Ia 1000 de Euro pe luna, aseara m-a sunat sa-mi spuna,

Tie o sa-ti iau o casa, o gagica si un JEEP,

Iar la ala mic, nimic.

Peste un an plecam si noi, sa facem si noi bani,

Eu o sa belesc pula ca si acasa, si tu o sa te faci brutar.

Pe ala mic îl tinem asa de umplutura,

Îl fuck astronaut si îl trimit pe luna.

Si Danut al nostru dadu’ din cap usor,

Ca un nebun cuminte, picior peste picior.

Cel mic, nu stia nimic

Statea cuminte relaxat, ca el nu era tâmpit.

Si cum banii veneau, femeia tot statea,

Tapana pe balcon, si vizualiza.

Vedea orice faza naspa si iute comenta.

De stranuta un purec, ea si afla,

De înjurai odata, crucea îsi facea.

De latra un câine, sarea iute din pat,

Urla în gura mare:

- Cine-a fost muscat?

Nu îi era mila, dar avea de comentat.

Danut fiu ploii, baiat din flori, de mama,

Nu se dezlipea de ciorapii ei de dama.

Mama stranuta, el la nas o stergea.

Mamica tusea, el si sarea.

Mamica-l trimitea în pula.

El râdea credea ca-i gluma.

Pe cel mic de ma-sa îl durea în pix.

Si-ntr-o zi cu soare, asta el ea zis:

- Iarta-ma mamica fiindca n-am papat supica,

Dar de când pleca taticu’, faci mâncare de cacat,

Danut manânca caviar, iar eu PIZZA cu rahat.

El se duce fest cu TAXI, eu ma duc mereu pe jos.

De parca-n buletinul meu, nu scrie Vladut Barbos.

Si sincer mamicuta draga, sincer eu m-am plictisit,

De nu schimbi putin tu placa, jur ca îti dau peste flit.

Si timpul trecea, nimic nu se schimba.

Pâna când Grigore din Spania suna:

- Alo La Famiglia, o una veste buna,

Veniti aici a migo peste-o saptamâna.

Salutas pe cei dragi, si baga-le o duma,

O devenitos director tehnic, la un WC public, zis buda.

Barbatul închide telefonul nu putea vorbi,

Ca avea afaceri cu droguri, si era ascultat de SRI.

Si atunci mamica chema la ea baietii,

Ca si pe patul de moarte, actorul din Morometzii.

Îi chema la ea, si astfel le vorbea:

- Copii fiti antena, uitati-va la mine,

Noi plecam la tata, ca sa fie bine.

Peste o saptamâna, uite cam zburat,

Lasând în spate-o tara foarte de cacat.

Nici un cuvânt la nimeni,prieteni sau vecini,

Ramânem tigani avari pâna o sa murim.

Cadou nu dam la nimeni, nici un telefon,

Si când venim acasa ne credem beton.

Nici în pizda nu ma doare, de cei pe care îi cunosc,

Iubesc un fraier, un nebun si un copil micut cam prost.

Pe vecini ma pis, n-o sa fiu draguta,

Si tu o sa ma stergi Danut, ai înteles bai puta?

Danut fiind nebun, fidel ca un catel,

Lingau de cur de mama, dadu’ din cap lejer.

Ora 5 o zi de luni, microbuzul si veni,

În fata blocului la ei, rapid se si opri.

Camuflati în balega sa nu îi vada nimenea,

Cei trei rapid în microbuz, o iau încet spre Spania.

Si au plecat, si daca au plecat precis au ajuns

N-au sunat pe nimeni, am aflat pe ascuns.

Ca l-a sunat Barbos si asta el i-a zis:

- Ola chico como estas,

Tu cu Dan Barbos hablas.

Si Guiu îi raspunde, foarte ofticat:

- Vorbeste româneste sau nu stii de unde ai plecat.

Barbos zici ca era surd, si continua

Pe o spaniola spurcata, el se lauda:

- Aicea todoi bien, todo e frumos,

Am chicas o groaza, m-agata, nu le pot da jos

Euroi gârla am eu în buzunar,

Când ma duc acasa ne facem smenari.

Asteapta pâna vin, si eu îti promit.

Ca la cât îs de darnic, te fuck fericit.

Acu’ te beso dolce, trebe sa închid,

Salutas tu familia, asteapta pâna vin.

Si Danut închide, ca a vorbit prea mult,

Ca telefonu’n Spania este foarte scump.

Guiu ramâne tapan ca paralizat,

Si îi vine sa vomite, ca pe Dan la ascultat

Trecu’ o luna, doua, patru,

Si Danut iar suna, începe cu laudatu’:

- Ma chef ai Guiu, care-i smenu’,

Yo soy Dani, El Rumeno,

Scrisoare de Bubu

Draga mea,
Mulţumesc celui de sus, ştii tu, vecinului tău de la etajul IV, care a făcut să ne întâlnim. Îţi mai aminteşti cum a fost prima noastră întâlnire? Eram decepţionat după ce fosta mea prietenă m-a părăsit. Noroc că nu am murit după ce m-a lovit TIR-ul acela. În timp ce am stat în comă, am căutat luminiţa de la capătul tunetului, şi exact atunci când simţeam că totul era pierdut, am găsit-o. Era acolo în faţa mea, erai tu Luminiţa. Îmbrăcată în alb, ca orice asistentă, doar că tu erai altfel, erai pătată cu sânge. Mi-ai spus atunci că te-ai îndrăgostit de mine la prima vedere. Aşa era, doar îţi plăceau morţii, nu degeaba lucrai la morgă.
Eram slab, şi nu îmi simţeam picioarele, dar m-ai făcut să îmi revin, după ce le-am simţit pe ale tale. Acel miros, m-a făcut, să cred că în viaţă există lucruri mai înspăimântătoare decât moartea.
Îţi mai aminteşti tu Luminiţa?, când ne-am despărţit în holul spitalului, mi-ai spus, că vrei să ne mai întălnim. Şi eu am vrut la fel, de aceea încercam să mă sinucid tot timpul. Ştiam că dragostea merită sacrificii, era mult prea simplu să te vizitez în fiecare zi.
Îţi mai aminteşti tu Luminiţa, când am ne-am sărutat pentru prima dată?Ştii tu chiar după ce am încercat să mă mutilez. Nu o să uit niciodată când în loc de limbă, erai cu buza mea inferioară în gură. Îţi plăceau chestiile sadice.
Îţi mai aminteşti când am făcut pentru prima oară dragoste? Nici eu nu pot uita. Patul din cadavre a fost locul ideal, pentru un asemenea eveniment.
Doctorii spuneau că am nouă vieţi ca pisica, dar tu nu credeai în aceste lucruri, de aia m-ai obligat să încerc să mă sinucid şi a zecea oară. Şi am reuşit, nu am murit. Aveai dreptate, lama chiar nu taie aşa rău.
Îţi mai aminteşti, când lăsând la o parte orice lucru normal, mi-ai cerut mâna. Şi eu ţi-am dat-o. Oricum eram dreptaci, nu mă foloseam de mâna stângă. Tu, apoi, îmi povesteai adesea, cum dormeai şi te înveleai cu mână mea. Şi ce lucruri mai făceai cu ea. Erai o sadică nesatulă.
Îţi aminteşti când am fost în armată? Eram în plin război, tu mă aşteptai. Şi eu am vrut să te văd, dar mă obligau să îmbrac vesta antiglonţ. Ultimele zile, au fost cumplite. Scrisorile tale m-au făcut să mă împuşc în cap, şi ne-am revăzut. Îmi păreai la fel de frumoasă ca în prima zi, deşi am orbit cu un ochi.
Toate era frumoase, până când te-ai îndrăgostit, sau cel puţin purtai o idilă romantică, cu paraşutistul paralizat din salonul V. Eu te întrebam mereu ce are el şi nu am eu. Tu îmi răspundeai, zâmbind, cu gura plină de sânge, că el e mai tot timpul rece, şi că ţi place cum luptă cu moartea. Că, spre deosebire de mine, el îşi revine greu din comă, iar eu îmi revin instantaneu, doar trebuie să te simt.
Nu am vrut să sufăr din nou, nu suportam să fiu părăsit din nou, acesta e motivul pentru care l-am ucis pe ticălos.
Ai plâns o zi, după care lucrurile au revenit la normal. Mi-ai spus că mă iubeşti mai mult ca oricând, şi mi-ai arătat cum ţi-ai tatuat pe spate numele meu, cu un fier încins în foc.
Şi eu am făcut la fel, pentru dragostea ta făceam orice.
Totul a mers bine, până te-ai îndrăgostit de leprosul din salonul VII. Îţi plăcea cum gagiul îţi făcea cadou, ba o mână, ba o ureche. Tu nu ştiai ce boală are, credeai prea mult, în sacrificiul uman adus dragostei. Poate că nu ştii, dar eu i-am dat foc atunci dimineaţa, când a ars jumătate spital. Şi tu, iar ai venit la mine.
Îţi mai aminteşti când m-ai scos la plimbare în curtea spitalului? Când mă plimbai cu căruciorul, şi ca să îmi areţi cât mă iubeşti mai împins sub o maşină. Nu m-a interesat piciorul pe care mi l-au amputat atunci, te aveam pe tine.
Sau când ne-am jucat de-a spânzurătoarea? Atunci când eu eram spânzurat şi tu te prefăceai că nu ştii cuvântul. Am stat atârnat 3 ore, că între timp ai şi adormit. Te-am iertat din nou, şi ţi-am şi mulţumit. Atunci mi-am dat seama ce bine merge faţa mea vânătă cu cămaşa pe care o purtam.
Toate ţi le-am iertat, Luminiţa, dar nu am putut uita ziua în care te-ai îndrăgostit brusc de sinucigaşul cu bombă. Nu mă băgai în seama. Toată ziua stăteai cu el. Te jucai puzzle. Dar nu ai reuşit să îl termini. Să ştii eu i-am ascuns o mână şi un picior.
Acum trebuie să închei draga mea. A venit comitetul de execuţie. Mă gazează. Tot pentru tine draga mea. Eu chiar nu credeam că o să mori de la 20 de lovituri de cuţit. Uite las aici coroana pe care am cumpărat-o. E din plante moarte cum îţi place ţie. Oricum nu e nimeni cine să îţi viziteze mormântul, şi să îţi aducă flori vii. Să mă aştepţi că ne vedem repede. Şi trebuie să recunosc, într-un târziu, că şi eu cred în dragoste între viaţă şi moarte, dar e mult mai frumoasă cea de după moarte, că atunci e mai multă răcoare în sufletul nostru. Nah pa.
P.S. Uitasem. Îţi mai aminteşti când mi-ai cerut inima?, şi ţi-am dat-o. Nu am suferit, aveam o inimă artificială.
Cu toată dragostea
Al tău veşnic,

Poezie de dragoste de Bubu

De două ore stau şi plâng, plâng, te plâng ca pe un martir
Cu sticla de votcă-n mână, la cripta ta, în cimitir
Îţi mai aminteşti tu dragă, ziua când ne-am întâlnit?
Tu erai ruptă de beată, iar eu mangă de la şpriţ,
Eram la barul de pe colţ, la bar erai şi tu,
M-au cunoscut beţivii toţi, tu nu mai cunoscut,
Erai la masă, sau sub ea , nu ştiu nu-mi mai amintesc,
Te-am iubit din prima clipă, doar la asta mă gândesc.
Prietenii-mi spuneau: du-te mă la ea, ce stai?
Şi când era să merg, tu nu mai erai.
A doua zi de dimineaţă, iar m-am dus la bar,
La masă-n colţ, cu ochi crăpaţi, acolo tu stăteai,
Stăteai şi te holba-i în gol, de parc-ai căuta, ceva
Eu căutam la fel, şi te-am găsit, vroiam să fi femeia mea,
Cu inima în dinţi, tupeu în pantaloni,
Am vrut să te agăţ, până nu adormi,
M-am ridicat, m-am dus, am şezut, vorbeam,
Dar vorbeam singur, căci tu nu mai erai,
Îmi bag piciorul, îmi iau gâtul, îmi rup degetul cu ghiul,
Când morţii mă-sii, voi avea, ocazia să-ţi spun:
Că eşti frumoasă, ca pădurea, când s-aprinde-n zi de vară,
Frumoasă ca o floare, când pun pe ea o ţigară,
Că părul tău, nepieptănat, mă-nebuneşte dragă,
Îţi stă de parcă ai fi dormit cu boschetari-n stradă,
Şi când vorbeşti, tu printre dinţi, inunzi tot împrejurul,
Frumoasă eşti ca viitura, care inunda cătunul,
Buze mari, cărnoase, rujate, cu sânge conturate,
Tăiate de o sticlă spartă, şi de herpes iritate,
Picioarele tale parcă nu se terminau,
Şi degetele tale lungi, din adidaşi îţi ieşeau,
Erai o bombă sexuală, o minune-ntre femei,
Pe braţ, cu un tatuaj: Fuck dragoste doar cu trei,
Cu şase, şapte, opt cu n
Dar nimeni nu te agăţa, când te dezbrăcai în tren,
Căci toţi ştiau, că eu vroiam, să fi femeia mea,
Nu se lăsau orbiţi, de simpla frumuseţe a ta,
Dar toate astea draga mea, în gând mi le spuneam,
Că ori de câte ori vroiam să-ţi zic, tu, nu mai erai.
Dar îţi aminteşti tu ziua, când ne-am privit în ochi o clipă,
Ştii tu dimineaţa aceia, la bar, când aşteptam să se deschidă,
M-au trecut fiorii, atunci când mai privit,
Parcă mi s-a spart piatra de la rinichi,
Inima-mi bătea, de parcă eram bolnav,
Dar eram bolnav, de tine, nu de ceva foarte grav,
Eu tremuram, ca un copil, tremurai şi tu,
Eu că m-ai observat, tu că nu ai băut,
Eram roşu la faţă, roşie erai şi tu,
Eu că mă priveai, tu că te-au bătut,
Cu capul în pământ să te salut vroiam,
Dar barul s-a deschis şi tu nu mai erai.
Apoi, am intrat şi eu, m-am pus lângă tine,
Te-am întrebat de bei ceva, iar tu ai zis că bine,
Ai dat blană la o bere, şi mi-ai zis încet:
Aşa e dimineaţă până mă trezesc,
Apoi ai m-ai băut vreo zece, şi vreo trei sticle de vin,
Ca să poţi vorbi cu mine, de cap trebuia să te ţin,
Şi când vorbeai cu mine, ce fericit eram, plângeam,
Că miroseai a ceapă, şi a brahă, şi a pâine de graham,
Erai dulce ca lâmâia, erai caldă, şi ardeai,
Te încălzea cu foc alcoolul, şi-ntruna tu vorbeai,
Mi-ai zis că mă iubeşti, mi-ai spui că-I prima dată,
Când cineva îţi face cinste cu atâta băutură, odată,
Mi-ai dat adresa ta, şi-un nr. de mobil,
Şi m-ai muşcat de faţă, în minte să te ţin,
M-am dus apoi la baie, de sânge mă spălam,
Când m-am întors, iubirea mea, tu nu mai erai.
Dimineaţa următoare, ştii bine că te-am sunat,
Tu mi-ai răspuns suav: - Iar m-am îmbătat,
Nu m-am mirat la tine era normal,
Dar asta nu conta, la cât mă iubeai,
Mai ţii minte atunci, când în parc noi ne plimbam,
Eu mâncăm îngheţată, tu beai votcă la pahar,
Acele zile-n care flori îţi cumpăram,
Te bucurai, dar erai mai fericită, dacă te îmbătam,
Seara la despărţire îţi căutam sărutul, vroiam să îţi fac felul,
Tu prin pantaloni la mine, îmi căutai portofelul,
În fiecare zi, atunci când ne vedeam,
Mergeam mereu la bar, beam de ne boram,
Şi seara aia dragă, o mai ţii tu minte oare,
Când, pe piept, îţi topeam ceară de la lumânare,
Când am făcut sado maso, şi te băteam cu parul,
Când în loc s-o faci cu mine, o făceai doar cu paharul,
Şi când vroiam să te sărut, te prefăceai că dormi,
Şi îmi cereai alcool, chiar şi când vorbeai în somn.
Şi când vroiam să te dezbrac, să-ţi fac masaj şi să te mângâi,
Ai zis toate la timpul lor, şi ai început să mârâi,
Am cheltuit pe tine dragă, toţi banii mei de şomer,
Toată pensia alimentară, toţi banii din portofel,
Vroiam să mă despart, întruna te sunam,
Dar ţi-ai schimbat numărul, ş-acasă nu erai.
Poate că pe toate astea, căţea jegoasă le-ai uitat,
Dar sigur, n-ai uitat, fă clipă, în care te-am executat,
Ziua în care, atunci la bar, erai cu alt bărbat,
Ştii tu ăla, fain, frumos, de i-am spart sticla de cap,
Şi când te-am scos de păr afară, şi te loveam de pereţi,
Că ai profitat de mine şi am vrut ca să regreţi,
Când te-am ţinut din pumni o oră, şi în picioare de jucam,
Şi tu plină de sânge, iertare îmi cere-ai,
Am dat în tine şi cu parul, râdeam de fericire,
Râde-ai şi tu dar fără dinţi, şi te ţineai de mine
Erai călită-n gâtu mătii, te loveam, şi tot nimic,
Îmi ziceai să dau mai tare, că lovesc ca un copil mic,
Îmi pare rău de faza aia, de faptul că m-ai provocat,
Dar tu nu mă faci de caca, de aceia ţi-am băgat cuţitu-n cap,
Eu te-am iubit, tu m-ai vrăjit, acum eşti în pământ,
Dar niciodată, o alcoolistă, nu o să-mi scot din gând,
Acum sunt fericit, că sunt deasupra ta,
Şi să vezi cât te respect, mă piş pe crucea ta.

Mirela de Bubu

Traia odata ca-n povesti, caci traia în vise,
O fata faina cu otieri, cu lentile dioptriste,
Traia ea linistita, nu tu temperament coleric,
Doar un lucru era grav, lânga ea deveneai alergic.
Si fata noastra cea frumoasa, era zâna proasta,
Cred ca a pupat-o un prost, si s-a transformat din broasca.
Dume de tot cacatu avea în ea fatuca,
Dar de câte ori tacea, parea desteapta prapadita.
Dar de revelion Mirela se-mbata,
Îl i-a pe mascul de mâna si-l duce-n camera.
S-acolo pe pat, începu baiatu’,
S-o linga pe fata de se cutremura patu’
O linge pe botic, ca mama pe copil
Apoi mai jos pe gât, încet, încet, tiptil,
Mirela rasufla, putin cam încordata,
Nu simti de astea pâna acum niciodata,
Si Ionica nu se-opreste, continua încet,
Pâna ce ajunge la fata la piept.
Simti baloane în fata, vroia sa-si bage capu’,
Dar fata era-mbracata, a uitat baiatu’.
Cum D-zeu nu ne-a dat mâini degeaba,
Iute sus tricou’, începe Ionica treaba
........................................................
Scuze m-am blocat,
Eram prea beat sa vad ce s-a mai întâmplat.
Si dupa Rev ce doi nu s-au mai iubit,
Nu îsi dadeau nici macar un pupic.
Mirela ofticata ca nu-i bagata-n seama,
Iute agata o mica panarama.
Avea un mers baiatu’ ziceai ca-i poponar,
Era genu’ de om, pe care doi lei nu dai.
Dar Mirela mândra, happy si faloasa,
A defilat cu baiatu’ exact în fata noastra.
Sa vezi cum umbla, n-o recunosteam
Parca îl avea de mâna pe Jean Claude van Damme.
Ca de faza cu Ionica înca nu uita.
Si pentru a fi gata, de combinat la bal,
Fata-si pregati un întreg arsenal.
Se dadu cu spray de muste,
Ca cineva sa n-o muste.
Se rade subsiori, de trei ori nu odata,
Sa poata dansa cu mâna ridicata.
Pantaloni mulati pe corp, îmbraca lejer,
Sa i se vada formele, de fotomodel,
La piept ca sa se vada ca are si tâte,
Îsi pune ghem de par, taiat de pe labute.
Echipata fata ca târfa de pe Corso,
Îsi începe raita cum intra în disco.
Întra se uita, cu patru ochi nu doi,
Ziceai ca e Arnold în Terminator 2
Si cum sta ea asa holbându-se în gol,
La noi la masa apare, Sebi, harnic brav erou.
Se uita la fata si fata la el,
Faceau amândoi mutre de copil tembel.
Si Sebi-n stânga-n dreapta întreaba dintr-o data:
- Am chef de o pizda, se fute asta fata.
Si el tot întreba, fata n-auzea.
Iar când îi zicem nu, Sebi si tacu.
Dar când Mirela vede cine aparu’,
Dansând cu mâna-n aer sa râda începu’.
Stateau la masa amândoi, stateau si nu vorbeau,
Erau tare fomisti din priviri se mâncau.
Fata se oftica o manânca pizda,
Caci nici un baiat nu-i oferi nimica.
Ea se hotaraste ca se duce acasa,
Sebi excitat o prinde si n-o lasa.
Mirelus se zbate, ca pestii pe uscat,
- Ma lasi sa plec acasa fraier de baiat?
- Te las sa pleci , dar spune da,Vrei sa fi prietena mea.
Sebi asta întreba,
Crezând ca va freca ceva.
Ea râde, da din cap,
- Vreau, vreau bai Don Juan ratat.
Apoi fata râzând se duce acasa,
Iar Sebi împlinit veni înapoi la masa.
- Ha, ha, ha am combinat-o baietii,
Grija la ficat ca dau de baut la totii.
În curte toti aflara de cei doi porumbei,
Perechea ideala toti râdeau de ei.
Se iubeau cei doi ca Tristan si Isolda,
Fix pula erau Romeo si Julieta.
Când Sebi fluiera Mirela si venea,
Era mai rea ca si o catea.
Ca relatia dintre ei sa fie cât mai buna,
Sebi cu tupeu veni la noi c-o duma:
- De azi înainte gata cu vrajeala,
Nimeni sa nu-si bata joc de Mirela.
E prietena mea, iar daca va e ciuda,
V-aduc o poza dupa sex, când o las toata uda.
Asa vorbea Sebi, ca toti sa auda,
Dar stiind ca n-o s-o frece îsi da peste gura

Greuceanu de Bubu

GREUCEANU
(BASM)
de Alex
ATENTIE. ACEST MATERIAL CONTINE VERSURI SI FRAZE PE CARE UNII LE POT CONSIDERA OBSCENE.
NERECOMANDAT CARDIACILOR SI COPIILOR SUB 18 ANI.
INAINTE DE FOLOSIRE RUGAM CITIREA PROSPECTULUI.
AUTORUL NU RASPUNDE DE ACCIDENTE IN TIMPUL SAU DUPA CITIREA ACESTEIA.
MULTIPLICAREA, IMPRUMUTAREA SAU VANZAREA OPEREI, NU SE FACE FARA STIREA AUTORULUI. NERESPECTAREA ACESTOR CERINTE SE PEDEPSESTE ILEGAL PRIN MUNCA SILITA LA BIROUL ACESTUIA SAU ACASA LA EL.
VA MULTUMESC PENTRU INTELEGERE.
AUTORUL _________
A fost odată ca în poveşti o împărăţie pizdoasă, cu un împărat pizdos, care avea o fiică pizdoasă născută dintr-o împărăteasă pizdă de tot.
Într-o zi împăratul trezindu-se rupt de oboseală după o noapte de futai de toată frumuseţea, observă că au dispărut soarele şi luna de pe cer. Fiind deştept şi având internet citi că aşa ceva nu se poate, şi îşi dă seama că au fost furate de zmei. Dădu atunci anunţ prin toată împărăţia:
„Acel viteaz, sau acei viteji, care vor aduce înapoi soarele şi luna, vor primi jumătate din împărăţia mea, jumătate din averea mea, colecţia mea de reviste porno şi vor putea să o fută pe fiica mea cât i-a ţine pula că ea e rezistentă”
Văzând anunţul, doritorii de pizdă se îngrămădiră la curtea împăratului pentru a îndeplini misiunea. Mulţi viteji au rămas fără bărbăţie căci nu au reuşit să îndeplinească cerinţele împăratului, care văzând că toţi bărbaţii din împărăţie îs ca pula, o fute bine pe împărăteasă şi începu să plângă:
Cum o să îmi programez orele de futai?Nu mai ştiu când e noapte, când e zi, voi fute până oi muri.
Nimeni nu l-a băgat în seamă pe împărat, căci nu se risca nici unul. Singurul viteaz care era în stare să îndeplinească misiunea era Greuceanu, fost luptător în Revoluţie, şcolit în Legiunea Străină. Însă Greuceanu nu era de găsit căci la telefonul de acasă nu răspundea şi mobilul nu-l purta cu el, că nu avea credit. Acest Greuceanu se caza mai tot timpul la hotele de 5 stele, căci îi plăcea să se bălăcească în jacuzzi.
Într-o zi, în timp ce era la „Salonul de tatuaje”, lua în mână ziarul şi văzu anunţul împăratului, care având Mica Publicitate gratuită dădu anunţ. Greuceanu ştiind ce bucată bună e prinţesa, hotărî să îşi încerce norocul. Luă un taxi până acasă, se îmbrăcă sport, îşi luă tenişii noi în picioare, încălecă pe Scooter şi se grăbi la palat. Înainte să ajungă la palat, se opri în faţă la Dacia, să îl racoleze pe fratele său, care era peşte.
Frate dă-le în pula mea de târfe şi hy cu mine. Mergem să o salvam pe fiica împăratului, după care îl ascultăm pe Nicolae Guţă şi io tragem 4 nopţi şi 4 zile.
Nimeni, că aşa îl chema pe frate su’, aprobă, asta pentru că îi ardea pula de dorinţa unui gangbang.
Cei doi se pornesc la palat şi ajung.
În faţa palatului lacuri de lacrimi, miros de urină şi de câcat, căci pe împărat îl duru în pulă de mediul înconjurător. Nimeni leşină de scârbă, însă Greuceanu prinzându-şi nasul, făcu slalom printre bucăţile de rahat şi iute ca Speedy Gonzalez, ajunge în faţa împăratului, căruia îi zice:
Nu mai plânge muiere, am venit să vă salvez.
Cine pula mea eşti tu mă?, zise împăratul.
Greuceanu îi răspunde:
Eu sunt Greuceanu, viteazul vitejilor, cel mai mare gigolo de pe pământ. Am venit ca să îţi cer permisiunea de a mă duce să aduc înapoi soarele şi luna, că tare simt o poftă de a-ţi fute fiica.
Am auzit de tine. Dacă, consideri că te ţine pula, să învingi zmeii şi să io tragi fiicei mele aşa cum îi place ei, poţi să pleci, dar dacă nu te-ai belit la pulă.
Având acum permisiunea împăratului, Greuceanu îl ridică pe frate său ca pe o bucată de câcat şi porni spre casa zmeilor.
Ajungând la intersecţia de pe str. Ştefan cel Mare, Greuceanu zice:
Fii atent la mine. Eu o iau pe Bariţiu şi tu o iei către piaţă. Uite aici o batistă cu muci. Am şi eu una. Dacă în timpul misiunii îţi vine să sufli nasul înseamnă că am belit pula. Ne întălnim aici peste trei zile. Dacă ajungi mai repede ca mine, să îţi bagi pula în poliţistul de la circulaţie. Dacă începe să ţi-o sugă înseamnă că am murit, dacă nu atunci nu. Ai înţeles?
Frate su’ fiind mut, dădu din cap ca Stevie Wonder.
Zmeii stăteau undeva în sloboz. Erau foarte greu de găsit, dar făcând marea greşeală de aş lega telefonul, Greuceanu i-a găsit în Pagini Aurii.
Ei locuiau într-o cabană de lux în pădurea Noroieni. Aveau apa legată, telefon şi chiar Samtel. În număr de trei, zmeii îşi petreceau ziua trăgând orgii perverse la marginea drumului ca să fie văzuţi de toţi, le plăcea să fie fotografiaţi. Erau trei zmei: mama zmeu, tatăl zmeu şi fiu’ zmeu, care avea şi el un zmeu pe care nu-l putea înălţa. Ei trei au furat soarele şi luna pentru că îi durea în pulă de ce îi plăcea la împărat.
Luând din nou un taxi, căci îi cunoştea pe cei de la Galant, Greuceanu ajunse la casa zmeilor în 10 minute. Neavând bani să plătească, îi oferi taximetristului o felaţie de milioane şi apoi se ascunse după un copac. El ştia că zmeii lucrează schimbul 2 la Anlar şi că trebuie să plece la servici. Se ascunde după o tufă şi stătu’ la pândă. Stătu’, acolo pitit, când deodată auzi nişte voci. Fiind ţapăn de bat de la trei sticle de votcă şi având tupeu mare, sări de după tufe urlând:
V-aţi belit-o zmeilor. Eu sunt Greuceanu şi acum vă fut în gură.
Ce zmei bă pulă. Noi suntem drogaţii de la Noroieni.
Oh, mă scuzaţi, zice Greuceanu, şi se retrage în spate ruşinat.
Având tupeul ordinar să ceară un fir de Marijuana, Greuceanu se duse o casă mai încolo că într-un târziu şi-a dat seama că a greşit adresa. Şi uite aşa ajunge la casa zmeilor.
Ca să nu fie observat se dădu de trei ori peste cap şi se transforma într-o baltă de spermă. Se transformă şi aşteptă. La 3 fără 10 zmeii ieşiră din casă să pornească spre servici. Fiul zmeu fiind foarte atent ca de obicei exclamă:
Tată, balta asta de spermă nu seamană cu a noastră, eu cred că ăsta e păduchele de Greuceanu, care vrea să ne-o tragă pe la spate.
Tatăl zmeu se apleacă, luă pe deget o mostră şi zice:
Ba e a noastră, că e groasă.
Fiind siguri pe ei, începură să vorbească că cam pe unde au ascuns soarele şi luna, şi ce vor face cu ele. Greuceanu având auzul bine dezvoltat, îşi luă Laptotul şi îşi notă ce auzi, că deşi auzea bine era prost de dădea în gropi.
Zmeii plecară. Greuceanu ca să nu se plictisească până la 11, scoate din ghiozdan o revistă porno şi îşi fute o labă perversă cum numai în poveşti se vede. Trecu’ o oră, trecură două, plictisit de atâta labă şi având dureri de ouă, Greuceanu începu’ să tâmpească. O vedea pe prinţesa aproape dezbracată, căci avea pe ea doar o bucată de pulă care-i acoperea un sfârc, şi hotărî să îi scrie o poezie, care suna cam aşa:
“Tu prinţesă dragă, cu pizda pentru toţi,
Aşteaptă-mă că vin, doar să-i fut pe hoţi
Soarele şi luna, vor fi la locul lor
Dar şi noi vom fi la tine în dormitor
Eu ştiu că ai nevoie, de pule mai non stop
Să te satisfac sunt sigur că pot
În poza, pe care am văzut-odată
Erai ţucuţi gura, o pizdă de fată
Erai beton ceva imaginar
Le-ai plăcut chiar, şi la poponari”
Eroul nu reuşi să termine poezia, căci se şi facu ora 11. Zmeii trebuiau să vină. Cum zmeii aveau cont în bancă nu erau curioşi de orele suplimentare şi la 11 fix plecară acasă.
Mama zmeu e cea care se porni cel mai repede către casă, căci şi-a lăsat încărcătorul de la vibrator din greşeală în priză. Greuceanu o văzu de la distanţă că vine, o văzu’ pentru că avea binoclu, se târî ca un vierme de gălbează sub o balegă şi o aşteptă. Mama zmeu zbura iute ca gândul, zbura de mânca pământul. Cum venea, distrugea ecosistemul în jurul ei poluând fonic cu vocea melodioasă:
„Sunt mama zmeu, sunt mândră că sunt zmeu,
Am un soţ tâmpit, şi-un fiu derbedeu,
Sunt o zmeoaică sexi, o bucată bună
Rezist la pule-n cur, şi o săptămână,
În lumea asta mare, nu mie frică de nimic
Decât de Greuceanu, futu-l de limbric
Dar când îl prind pe şoarec, îl fut de nu se vede
Că mai nou şi el tare mare pulă se crede.”
Atunci Greuceanu sări afară de sub balegă exact în faţa zmeoacei. Zmeoaica când îl vede spune:
Ce vrei băi? Nu vezi că eşti câcat?
Greuceanu răspunde:
Dar cei vrea să fiu ciocolată, dacă am ieşit din balegă? Scârbă de animal ce eşti.
Zmeoaica nu se lăsă:
Auzi băi Citizen. Ce flocii pizdii mele cauţi tu aici unde nu se găseşte nimic? Ai venit cumva să iei înapoi soarele şi luna?
Da, spune Greuceanu.
Şi cum crezi tu că vei reuşi?
Cum vrea pula mea.
Bine Greucene, văd că ai sânge în pulă. Dar va trebui să ne luptăm. Cum vrei să ne batem?
Ştiind că zmeoaica e meseriaşă în arta futaiului îi răspunde:
Să dăm o luptă erotică cinstită, să vedem cât eşti de ţapănă.
Şi începură cei doi să se bată. Zmeoaica se dezbrăcă, se scapă de tanga, se crăci şi începu o stropii cu sânge, căci era în perioada aia a lunii. Greuceanu când văzu’, se scârbi şi începu să borască peste tot. După ce îşi reveni, îşi scoate arma secretă din chiloţi şi io arătă zmeoaicei. Asta când vede rămâne ţapănă. Avea Greuceanu ăsta un sculament de zicei că-i obelisc. Prin capul zmeoaicei treceau vise erotice. Vroia să îl sugă pe băiat, dar nu se putea. Greuceanu având puteri supranaturale, îi citi gândurile, făcu’ un pas în faţă, un flic-flac, şi din foarfecă îi vârî pula pe gât. Zmeoaica înghiţi odată de plăcere, mai înghiţi odată tot de plăcere şi când înghiţi a treia oară, înghiţi de durere căci se înecă. Zmeoaica muri cu zâmbetul pe buze de plăcere. Greuceanu după ce îşi şterge pula de saliva acidulată a zmeoacei, se ascunde din nou pentru ai aştepta pe ceilalţi zmei.
În acest timp, Nimeni, sau cum îi plăcea lui să fie alintat Adi Mutu ajunge în intersecţie. Nu era mucos, deci Greuceanu încă nu e istorie. Se duce apoi la poliţist îi dă o muie, iar acesta în loc să io sugă, îi fute o amendă de 50.000 de lei. Mutu având doar euro şi neputând plăti amenda, primi termen de trei zile să plătească amendă, altfel riscă să-şi piardă şi postul de rezervă la Chelsea. Apoi fericit, şi totodată supărat, se duse într-un bar penal, Aurora, se făcu mangă şi adormi. Greuceanu nu ştia. Aştepta zmeii.
După o vreme se porni către casă şi fiu’ zmeu. Ăsta venea repede de tot, de nu cânta exact ca măsa, - căci prostia şi vocea de gunoi se moşteneşte în familie,- Greuceanu sigur nu-l vedea, dar aşa îl aude. Se băgă din nou sub balegă şi ascultă cântecul fiului zmeu:
„Eu sunt fiu’ zmeu, sunt copil deştept,
Am piciorul stâng, dar nu-l am pe cel drept,
Mă doare în pulă, de toată lumea
Am trei ani de şcoală, dar făcute într-una,
Am brand de fier şi piept bengos
Am pulă mare, de băgat de scos
În lumea asta mare nu-mi rezistă nici o fată
Toate mă aşteaptă când tre’ să vin acasă
Doar Greuceanu, e mai tare decât mine
Dar când îl prind îl fut, şi îl fut bine.
Când auzi Greuceanu de astea, îi sări în faţă şi fără să îl mai ţină de vorbă, că atunci se lungea povestea cu vreo 3 pagini, îi fute un picior în coaiele alea mari care îi ieşeau din pantaloni, apoi îi dă şi-un pumn în gură şi când zmeul pică îi taie capul cu o brişcă. Rezolvându-l scurt pe fiu’ zmeu, Greuceanu bătu’ recordu-l deţinut până atunci de Prâslea cel Voinic. Fiind foarte fericit îşi scoate din nou Laptotul şi trimite un mail către Cartea Recordurilor:
„ Eu Greuceanu, având mărimile 90-60-90, am bătut recordul la omorât de zmei. Vreau ca să fiu renumit şi dacă se poate să apar pe prima pagină. Doresc totodată să primesc şi un premiu pe care să-l arăt femeilor când o să le fut. Mai vreau bani, o casă, o maşină şi cel mai mult mi-aş dori să vorbiţi cu peştişorul de aur, să îmi scurteze pula cu vreo 20 de cm.”
Răspunsul veni repede şi fu’ foarte scurt:
„Mai du-te tu în pizda mătii”
Demoralizat total, Greuceanu vroia să se spănzure. Deşi era vestit şi cunoscut pentru puterile lui, primi o veste negativă. Dar când era deja aproape să îşi pună capăt zilelor, îl auzi pe tatăl zmeu şi se răzgândi.
Venea tatăl zmeu zici că era uragan, smulgea copacii după el, se lovea de maşinile parcate pe marginea străzii. Era foarte supărat, căci primise un SMS de la mama zmeu, înainte ca aceasta să moară. Greuceanu se câcă pe el de frică. Tatăl zmeu era mare de tot, zici că erau 4 Arnold Schwarzenegger puşi la o laltă. Se ascunde din nou sub aceeaşi balegă, care în scurt timp deveni balega lui preferată. Se ascunde şi ascultă pe tatăl zmeu care ştia şi el să cânte, defapt nu ştia dar cânta.
Sunt tatăl zmeu, sunt ca un zeu,
Să moară mama de nu-s cel mai rău,
De când pe lumea asta eu am venit,
În calea mea nu s-a pus nimic,
Am atăţia ani, încât habar n-am
Omoram 20 de soldaţi, deodată-n Vietnam,
Nici bomba atomică nu poa’ să mă răpună,
Pentru mine-i o beşină şi mă doare-n pulă
În Congo şi Zair am fost ca mercenar,
Am luptat şi, în războiul mondial
La Auschwitz şi la Birkenau, futeam evrei în gură
Chiar şi Adolf Hitler mă sugea de pulă
Cassanova, Don Juan de la mine – au învăţat
Eu îi duceam, la femei, la agăţat
Când turcii veneau, ne intrau în ţară
Mihai Viteazu’ mă ruga să îi trimit la gară,
Mircea cel Bătrân cu barba lui deasă,
De la mine învăţa, cum dracu’ să se bată,
Decebal şi dacii se rugau de mine
Dar eu cu Traian m-am înţeles aşa de bine
Romulus şi Remus când erau copii,
Au supt de la mine, că lupoaica nu dori,
Hercule şi Zeus, nu ştiau să se bată,
Eu i-am învăţat, îmi ziceau tată.
Până şi Isus se ruga de mine,
Că nu ştia să ţină în mână dalta bine,
Adam şi cu Eva când au mâncat din măr,
Vroiau banana mea, dar era cu păr.
Până şi Demnezeu mi-a făcut pe plac,
A făcut lumea, Pământul, în lung şi în lat.
Singurul de care îmi este totuşi frică
Este Greuceanu, dar îl calc ca pe-o furnică.
Greuceanu când auzi de astea, se făcu’ alb ca varul, pentru că era şi zugrav, şi se câcă în chiloţei, pentru că uită să îşi ieie pe el Pampers-ul şi să meargă la toaletă încă nu învăţă. Nu avea curaj să iasă de sub balegă, stătea şi tremura de frică. Zmeul când văzu’ că balega crescu’ în gabarit, îşi dădu seama că e acolo Greuceanu, îşi trase pe mână nişte mănuşi de cauciuc şi îl scoase afară pe Greuceanu. Curgea rahatul pe Greuceanu, ca apa în canal. Zmeul se scârbi şi strigă:
Alo, regia, să vină careva în pula mea, să rezolve situaţia, altfel părăsesc platoul de filmare.
Şi regia trimite pe scenă gagica de la make-up, care îl curăţă pe Greuceanu de cacat şi mai şi făcu reclamă la Domestos:
„Cu noul Domestos antibacterial puteţi chiar să curăţaţi câcatul de pe câcat, şi mai şi dezinfectaţi”
Intrându-şi în rol, pizda de la machiaje, fu’ greu trimisă în pulă de pe scenă cu ajutorul trupelor BUENOS DIAS. Fiind acum fresh, Greuceanu îşi reluă rolul, iar zmeul la fel, apoi zmeul zice:
Mi-ai omorât familia bă pulă, pentru asta ai să beleşti pula.
Mulţi au zis asta, zmeu tâmpit. Până şi târfa aia de nevastă-ta s-a dat mare, dar i-am dat-o la supt, răspunde Greuceanu.
Bine măi. Câcatul l-ai dat din tine dar văd că sânge în pulă mai ai. Cum vrei să ne batem, mey?
Greuceanu foarte hotărât deşi încă îi era teama îi spune:
Alege tu găină bată.
Bine, zice zmeul. Să ne batem în săbii.
Scoate zmeul o sabie, care defapt era drujbă, dar şi-o băgă înapoi în pungă, că a uitat să alimenteze la MOL. Apoi scoate un cuţit de ăsta japonez, că s-a uitat mult la Teleshoping. Greuceanu fiind şi el un cumpărător fidel, scoate un cuţit exact la fel. Se bat ei ce se bat, când la o lovitură a lui Greuceanu cuţitul zmeului se rupe în două.
Futu-l în gură de ţigan, zicea că e original, urlă zmeul. Să ne luăm la trântă Greucene.
Bine zmeule, zise Greuceanu.
Şi se iau cei doi la trântă, şi se trântesc aşa vreo trei zile şi trei nopţi de îşi pierdură toate puterile. Atunci observară deasupra lor un papagal. Zmeu’ strigă:
Papagale, dacă îmi aduci ceva bun de băut să îmi recapăt puterile, ţi-l dau pe Greuceanu să-l mănânci, cu tot cu contul lui din bancă.
Greuceanu strigă şi el:
Paulie, căci papagalul îi era prieten bun. De îmi aduci mie ceva bun de băut, îţi dau trei zmei futuţi, cu tot neamul lor.
Papagalul îşi luă zborul, iar până se întoarse, zmeu’ şi Greuceanu luară a o pauză de ţigară. Nu bine îşi terminară ţigările că papagalul se şi întoarse. Zmeul deschide gura şi papagalul îi toarnă în gură un flacon de Best, pe care îl primise la două pizza când a fost la Belvedere. Zmeul înghite, râgâie şi îi fute la Greuceanu o bucată de îl bagă până la genunchi în asfalt. Atunci papagalul, îi toarnă şi la Greuceanu ceva pe gât, dar lui îi toarnă o doză de Power Horse pentru că îi era prieten. Greuceanu îşi recăpătă forţa şi îi zice zmeului:
Apleacă-te mă pulă, să îţi fut şi eu o bucată.
Zmeul râde, crezând că Greuceanu băuse apă, şi se apleacă. Dar nu bine băgă poziţia de rugăciune, că se şi trezi cu un upercutt în falcă, apoi o directă de dreaptă, una de stângă un croşeu, un cap în gură şi multe alte chestii pentru că Greuceanu s-a uitat la multe filme de acţiune şi cu karate. Zmeul cazu’ mort la pământ. Greuceanu bea un Sprite, râgâie şi spune:
Bă zmeule tu nu ai ştiut că viaţa-i scurtă şi gustu-i lung, bea şi tu în pula mea un Sprite.
Apoi fără să se odihnească fugi să ieie soarele şi luna. Dar nu ştia unde sunt ascunse. În gândul lui îşi spune: „ Bă să-mi bag pula în creierul ăsta de prost. Eu i-am omorât pe ăştia trei şi am uitat să îi întreb unde au ascuns soarele şi luna”. Amintindu-şi că are abonament la Zapp şi că internetul merge brici, îşi scoate iar Laptotul din ghiozdan şi dădu’ search pe Google. Primi repede răspuns: „ Soarele şi luna sunt în pizda mătii”. Greuceanu apelă apoi din noula prietenii lui de la Galant, plecă la cimitirul de lângă podul Decebal, oferi din nou o felaţie taximetristului şi cunoscându-l pe gropar îl rugă să o dezgroape pe mămică-sa. Cum văzu cadavrul lu’ mama zice:
Crăceşte-te tu târfă bătrână. Ştiu că soarele şi lune sunt în pizda ta. Dă-le drumul că vreau să o trag pe prinţesă.
După ce îi mai şi fute vreo două bucăţi la măsa, Greuceanu îşi aminti că e moartă de vreo 20 de ani. Apoi îi desface uşor picioarele scheletice, băgă mâna în pizda lu’ măsa şi scoate soarele, iar după ce îi băgă mâna în cur scoate luna. Era foarte fericit Greuceanu. Se grăbi să ajungă la împarat, dar uită să se asigure când trece stradă şi îl loveşte un TIR. Apoi ajunge în spital şi trăi mai departe în comă până la adânci bătrâneţi.
Împăratul nu primi înapoi soarele şi luna, iar fiică-sa a trebuit să se prostitueze. Pentru asta ca Greuceanu să nu mai fută nici în vise, se duse în spital şi îi taie pula, apoi după ce o fute pe împărăteasă se spânzură cu un prezervativ folosit.
Nimeni, îşi reveni din beţie şi îşi reluă fosta meserie, cea de peşte. A făcut mulţi bani, căci o avea pe prinţesa aia bunoacă ca târfă. Din banii cîştigaţi îşi făcu operaţie la bot şi vorbind pentru prima dată cuvântă:
„Eu sunt Nimeni, voi mă ştiţi
Uite nu numai voi ştiţi să vorbiţi
În povestea asta am avut rol secundar
Dar uite că la sfârşit am devenit şmenar
Soarele şi luna sunt la locul lor
Eu o fut pe prinţesă la mine-n dormitor
Greuceanu frate, pentru aventură-ţi mulţumesc
Păcat că n-ai copii cui să le povestesc
Că am avut un frate, cum nu se mai poate
Că era cel mai tare, dintre vieţuitoare
Că avea o pulă,
De-i intra în gură,
Şi avea cultură
Câţi dinţi avea în gură,
Că a murit băiatu’ de aia că-i tâmpit
A uitat prostu’ că e daltonist
Iară ţie doamne eu îţi mulţumesc
Că deşi nu mi-ai dat creier, am reuşit să trăiesc.”
The End

Tara mea de Bubu

Ţara mea
(compunere)
Nagy Alexandru
Cls. a-III-a B

"Ţara mea este România. ." Ţara în care m-am născut, şi în care îmi port viaţa de limbric, este România. Şi cum zicea un mare scriitor citez:”În lume sunt ţări naşpa, dar mai naşpa ca România nu e nici una”.Ţara mea este situată în estul Europei, având graniţă cu alte ţări, care nu ştiu cum se numesc. În ţara mea sunt munţi şi ape, multe ape. Ţara mea are 23 milioane de locuitori, 22, 21, până termin compunerea toţi vor fi plecaţi.
România este ţara tuturor posibilităţilor. Aici nu se întâmpla lucruri interesante. Chestii ca muritul de foame sunt la ordinea zilei. În România trăiesc oameni prietenoşi. Când ţi-e greu, la fiecare colţ de stradă stă cineva care îţi întinde o mână de ajutor, ba cu un cuţit, ba cu un topor. Deşi duc o viaţă grea, românii nu se plâng niciodată. De ce să se plângă, oricum nu-i ascultă nimeni. Luând în calcul, sondajele făcute în Europa, în România etniile se împart astfel: 65% - sunt ţigani, 30% - maghiari, iar restul de 5% - de altă naţionalitate.
Deşi nu au bani, românii fac excursii multe. Ţările cele mai vizitate sunt: Portugalia, Spania, Italia şi Franţa. Aceste excursii durează 2-3 luni, dar dacă timpul le permite, românii rămân acolo definitiv. În timpul concediilor ei lucrează, asta pentru că românii au fost întotdeauna un popor muncitor. Meseria la care se pricep mai toţi românii este tiratul. Această îndeletnicire se execută manual, cu una sau ambele mâini. Este o meserie solitară, dar mai nou s-au format colective de muncă. Având un moral şi un spirit de echipă de invidiat, cel care este prins cu mişmaşuri în colectiv, poate spera că prietenii îl vor ajuta. CU SIGURANŢA ÎL VOR AJUTA.
În ţări nu cu mult mai dezvoltate decât Romănia, românii sunt luaţi drept model. Astfel 9 din 10 copii europeni sunt crescuţi după regula: ”Bucură-te cum eşti, că de mă enervezi te fac român”.
Pe lângă munca în străinătate, românii lucrează şi în ţară. Meseriile cele mai frecvente din România sunt cele de: şomer, boschetar şi cerşetor. Cerşetorii încep de mici copii meseria, asta pentru ca să aibă viitorul asigurat. Media de vârstă din rândul lor este de maxim 10 ani. Totodată românii practică meseria de frecător de mentă. Românii freacă mult menta, şi o fac din plăcere.
Cu aşa o forţă de muncă, în România s-a dezvoltat mult industria. Industria minieră este pe primul loc. Multă lume lucrează cu mine. Minele de creion aduc mult profit pentru ţară.
Industria constructoare de maşini se află pe locul doi. Maşinile produse în ţară nici nu se compară cu cele din occident. Cele mai puternice maşini construite în România sunt daciile. Având un motor puternic, până la 8 cai putere + un mânz, 2 locuri pentru căruţaşi şi 4 pentru pasageri. Numărul de locuri pentru pasageri depinde de cerinţele cumpărătorilor. Astfel se pot comanda 2 laviţe în plus. Dacia este o maşină decapotabilă având o caroserie rezistentă din lemn de dud. Tot la comandă se mai poate instala un airbag faţă cu căptuşeală de fân, neoane cu licurici, iar pentru creşterea puterii în mers, un sistem de hrănire a cailor automată.
În România s-a dezvoltat şi agricultura. Mulţi români lucrează pământul. Se pot vedea cei harnici cum stau în faţa căşii cu pământ în mână pe care îl lucrează.
Faţă de anii trecuţi, în România o dezvoltare vizibilă a avut-o turismul. Zonele de agrement puternic amenajate, sunt vizitate de milioane de turişti anual. Corectez, sute de milioane. Cele mai vizitate zone ale ţării sunt:
- pădurea tropicală din Cioncheşti – 2 milioane turişti pe an
- fluviul Someş + podurile de pe – 1,8 mil. turişti pe an
- oraşul fantomă Cuţa – 1,6 mil. turişti pe an
Alţii vizitează zone mai puţin frumoase ca : Cheile Bicazului, staţiunile montane din Munţii Bucegi şi Făgăraş, litoralul Mării Negre.
Comerţul este un alt punct forte al României în faţa celorlalte ţări din Europa. Încă de pe vremuri, din România se exportau multe produse. Carne, carne vie şi alte chestii se exportau mai ales în Turcia, deoarece ei vizitau mai fest România. În ziua de azi, românii continuă să exporte carne vie, doar că puţin consumată şi numai de sex feminin. Pe lângă acestea se mai exportă: forţă de muncă, cărţi poştale cu înscrisul: ”Fie-vă milă - S.O.S.”, carne de vită că vite sunt destule, mentă frecată etc. Cel mai mare succes îl au exporturile de maşini. Ţări puternic industrializate precum Coasta de Fildeş, Burundi şi Rwanda, cumpără anual 4 - 5 Dacii, adică 99% din producţia anuală. Se poate spune că se face un schimb, deoarece România primeşte în schimb 4 - 5 Mercedesuri, maşini puţin mai slabe şi practic şi teoretic. Pe lângă export în România se practică importul. Se importă mai ales aparatură electronică. Deoarece mărcile autohtone de televizoare, precum Olt şi Diamant, dispar de pe piaţă datorită cerinţelor mari din rândul populaţiei, bieţii români sunt nevoiţi să cumpere mărci slab cotate ca: Sony, LG, Samsung. Se mai importă DVD-uri, mp3 playere aparatură electrocaniscă, dar într-un număr mai mic, asta pentru că aceste chestii au fost fumate de mult la noi în ţară, şi reprezintă un fleac pentru român.
O altă ramură a industriei puternic dezvoltată în România este industria tutunului. Trabucurile care se fac la noi în ţară, sunt cele mai căutate pe piaţa mondială. Pe lângă mărcile deja istorii precum Mărăşeşti, Carpaţi şi Dacia, a apărut nume noi ca Kossuth, Panonia. Nu există conferinţă de pace la sediul ONU, fără să se fumeze aceste ţigări fine şi cu o aromă de nedescris.
În România se face şi alcool de calitatea I. Însuşi preşedintele Statelor Unite a recunoscut, că nici un whisky nu e mai bun decât „Vodca Săniuţa”. În ultimii 3 ani Murfatlarul românesc, a fost vândut în cantităţi de 4 ori mai mari decât Vinul de Porto. Berea nr. 1 din România, este consumată în exces de nemţi, care după ce au gustat „Regele berii în România”, folosesc produsele lor ca de exemplu berea Beck’s, doar ca să îşi clătească gura sau să se spele pe mâini.
Pe lângă alcool, în România se fac şi băuturi răcoritoare. Românii nici nu mai urmăresc reclamele produsului Coca-Cola, cu urşii polari, ei au rămas blocaţi pe reclama cu câinii maidanezi pentru sucurile Best. Aceste sucuri sunt mai aromate, conţin mai puţine calorii, iar cu lista de coloranţi utilizaţi la fabricare, copilul român poate învăţa liniştit alfabetul. Reclamele din ţară prezentate şi peste oceane, i-a făcut pe americani să iasă în stradă, strigând: „We want the Best...”. Totodată gama de sucuri Fanta, a fost devansată la capitolul vânzări de gama Fresh Line, o altă realizare grandioasă a românului în materie de băuturi răcoritoare.
Transporturile sunt şi ele un punct forte în ceea ce priveşte industria României. Din reţeaua de 300.000 km de şosea din ţară, 299.999 de km sunt autostrăzi. Cea mai recentă autostradă este cea construită între localităţile Vetiş şi Oar, pe 8 benzi, iar între benzi pistă de aterizare pentru avioane. Pe această autostradă nu există limită de viteză, ceea ce înseamnă că românii pot să îşi ieie un elan destul de mare pentru a ajunge lejer în Ungaria. În ceea ce priveşte mijloacele de transport, România se poate mândri cu cele mai moderne autobuze, cele mai spaţioase avioane, cele mai lungi şi mai rapide trenuri, şi linia de metrou cea mai lungă - de la Constanţa la Satu Mare (încă neterminată din motiv că muncitorii au ajuns din greşeală în Ucraina, şi au fost închişi pentru trecerea frauduloasă a graniţei).
Toate aceste realizări sunt datorate faptului că românii sunt creştini. Ei se roagă fest la D-zeu şi cotizează mulţi bani la ridicarea bisericilor. Bisericile sunt în număr foarte mare. Aici vin babele să doarmă, alcooliştii să beie vin gratis şi ciorditorii să deie năvală la perşă.
Trecând peste industrie şi realizările pe care le are România aş dori să vă povestesc despre limba pe care o vorbeşte poporul român. Pe seama limbii române s-au scris şi poezii:
„Limba noastră-i limbă tristă
Plânge când o bagi în pizdă
Limba noastră-i o comoară
O bagi din pizdă în găoază
Limba noastră-i limbă pură
Cu ea fetele ling pe pulă
Limba noastră-i dulce moale
Sună a câcat de oaie
Limba noastră e frumoasă
E tare melodioasă
Limba noastră este lungă
În orice cur ea poa’ s-ajungă”
(fragment)
Bogată în cuvinte de genu’: pulă, pizdă, câcat, coaie, muie, cur etc, poate fi învăţată lejer de oricine. Cu aceste cuvinte de bază, de altfel, doi români se pot înţelege liniştit. (Bă pulă, dă-o încolo de pizdă, nu vezi că e de câcat. Dacă aştepţi după ea rămâi cu sperma în coaie, că pizdă nu dă, muie nu ea, scapi, dacă o vrea în cur.). Se pot alcătui multe alte fraze dar de obicei au numai tentă erotică.