marți, 12 mai 2009

Oda doamnelor ce nu-si vad nasul de atata motz

Oda doamnelor ce nu-si vad nasul de atata motz
de Gaitza

Pe-o craca stramba, intr-un murdar cotet
Plina de nervi, sta pe-un picior, gaina.
Oul facut o cam jenase-n poponet
Si numai de a naibii nu se trada, jivina.

De-atata « of » in piept ii ajunsese pipotica
Caci dup-atata chin si cot-codac si cot-valeu
Chiar nici un mic gainat ea, mititica,
N-a mai putut retine pana la wc-eu.

Natura sa, prea fina, prea suava
In ciuda gainatilor din jur
Avuse o problema, nu prea grava
Ce nu-i stirbise din rafinamentul de velur.

Caci ce-i o creasta bleaga ? Ce-i o tartita cam mare
Ce-i un picior grosut si cam solzos
In fata maretiei sale, dama, Gaina Outoare
Ea, descendenta faina, dintr-un neam frumos ?

Brusc, creasta bleaga si-o falfaia pe spate,
Privirea goala-n gardul zarii ea-si proptea,
Si penele tocite le umfla
Cu bataturile calcate scarma-n tarana moale
Si furioasa tare, se stropsea
Decisa sa infrunte cam tot ce-o enerva.

« _Eu sunt o doamna » cotcodaci nebuna.
« Din neam stravechi si falnic ma trag eu
Si de-asta nu ma-nghite lumea.
Caci am stramosi ajunsi..la apogeu.

Voi restul, oratanii obosite
Ce n-ati vazut in viata voastr-un car
Pe mine, de acum in colo, toate, sa ma tineti minte
Caci nu va mai support, e in zadar !

_Eu sunt o doamna », se rasti gaina
« Eu nu sunt chiar de nasul orisicui.
Eu am stramosi teribili de va doare splina
Si chiar nu sunt egala nimanui. »

« _Si cine esti ? » raspunse cucuveaua presimtind deliciul
« Caci dupa pene…doar tot pasare poti fi
Ca dupa vorbe….puii mei sa te-nteleaga
In rest…doar tu pricepi si stii »

Gaina outoare se oftica pe data :
“Tu, cucuvea, ce ou de-omleta bun, nu stii sa faci
Nu indrazni sa ma infrunti, mai fata…
Eu te previn, cot-cot ! Iar m-ati umplut de draci !

_Eu sunt o doamna ! » zise iar zurlia
„Stramosii mei sunt poleiti cu aur
Din solzi le era plina panoplia
Si-un nume glorios, de : DINOZAUR !

Din dinozauri ma trag eu, cea marea,
Eu, minunata, eu, Maria Mea,
Eu, preacurata si preastiutoarea,
Preabagatoarea, eu, Gaina ta !

Din os de dinozaur eu imi trag ciolanul
Si dintre voi, eu ma deosebesc
Si nimeni nu-i ca mine ! Nici curcanul
Nu se mai trage din atata neam imparatesc !

De-atata maretie tremura saraca.
Si de emotii, in ascuns, discret, s-a sparcait
Caci ditamai carnatul de cuvinte nici chiar vaca
Pe vremea cand era nebuna, nu a reusit !

Asa la obiect, asa taioasa
Tiranosaur_Rex se re’ncarnase-n ea
Nici chiar gaina noastra nu se astepta sa-i iasa
Pasienta pedigree galina.

« Oi fi chiar eu tot ce spusei acum ?
Sunt eu ! Sunt eu ! Toti cred ce am avut de zis !
Ia vezi! Chiar doamna gasca si cumatra rata stau in drum
Cu cioc cascat, cu cururile-n jos si aer interzis !

Chiar domnul porc cu nasul in noroi
Parca-si roteste coada peste fund
Si botul sau, discret, ba chiar profund
Ne face groh si semnalizeaza inspre noi.

Si domnul bou, ia uite cum clipeste
Pe mine doar, saluta cu respect…
Si mult stimata vaca uite cum mugeste
Spre mine, clar ! Caci parca imi graieste.

Cat despre celelalte, cu suflet de jivina
O lady ca si mine ce sa zica ?
Atat le taie mintea de gaina
Si doar atat mai pot ! Sa-mi poarte pica ! »

Asa gandea doamna ograzii multumita
De propriul « eu », de propriul cot -codac
Cu aer de galina erudita
Si cu principii de Lucy din copac…

Calmu-i sublim si-ngeneral emfaza
I-a cam taiat-o brusc Grivei, sosit tarziu:
“Baieti, a fost ceva pe-aici? Care e faza
Ce merita mentionata si nu stiu ? »

Raspunsul dat de catre un cocos
O lasa, zau , pe doamna, cracanata
« O gaina facu un ou ! Si-un sparc cu un miros…
De nu stiu cum rezista biata fata .

O stiu eu cine este ca o mai vazui.
E o gaina cumsecade, saracutza
Tot caraie pe gardul nimanui
Si tot agita in desert, cracutza»

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu